Am dreptul la despăgubiri în cazul unui accident de muncă sau a unei boli profesionale?
Asigurarea de răspundere civilă legală pentru accidente de muncă și boli profesionale se aplică tuturor angajaților, indiferent de naționalitatea lor. Asigurarea de răspundere civilă legală a angajatorului pentru despăgubiri în caz de accident de muncă sau boală profesională acoperă accidentele de muncă și bolile profesionale ale angajaților care sunt angajați în temeiul unui contract de muncă sau ale unor acorduri privind munca prestată în afara raportului de muncă (acord privind activitatea profesională, acord privind performanța profesională).
Asigurarea legală nu se aplică membrilor consiliilor de supraveghere, organelor statutare, directorilor generali și partenerilor.
Accidente de muncă: Angajatorul este obligat să despăgubească angajatul pentru prejudiciul sau daunele nepecuniare cauzate de un accident de muncă dacă acesta a avut loc în timpul îndeplinirii sarcinilor de muncă sau în legătură directă cu acestea.
§ 269, alin. 1 din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
Boli profesionale: Angajatorul este obligat să despăgubească angajatul pentru prejudiciul sau daunele nepecuniare cauzate de boala profesională în cazul în care angajatul a lucrat ultima dată pentru angajator în condițiile în care a apărut boala profesională înainte de descoperirea acesteia.
Sunt toți angajatorii asigurați conform legii?
Da.
Toți angajatorii care angajează cel puțin un salariat sunt asigurați la una dintre cele două societăți de asigurări - Generali Česká pojišt'ovna a.s. (asigurare de la data de 31 decembrie 1992) sau Kooperativa pojišt'ovna, a.s. (alți angajatori). Nu este nevoie să aflați dacă angajatorul dvs. are o poliță de asigurare. Nu se încheie nicio astfel de asigurare; asigurarea legală se stabilește automat la încheierea primului raport de muncă cu angajatorul.
Ce tipuri de despăgubiri pot obține în cazul unui accident de muncă?
- Despăgubiri pentru pierderea de venituri pe durata incapacității de muncă;
- Despăgubiri pentru pierderea de venituri după finalizarea incapacității de muncă;
- Despăgubiri pentru suferințele și durerile cauzate;
- Despăgubiri ale cheltuielilor suportate în mod rezonabil în legătură cu tratamentul;
- Despăgubiri pentru daune materiale;
- Despăgubire unică pentru daune morale în cazul unei vătămări deosebit de grave a unui angajat.
Ce reprezintă despăgubirea pentru pierderea de venituri pe durata incapacității de muncă?
Această despăgubire compensează angajatul pentru diferența dintre indemnizația salarială primită de la angajator (începând cu a 15-a zi de incapacitate de muncă) și câștigul mediu anterior producerii evenimentului.
Angajatorul despăgubește angajatul pentru pierderea de venituri pe durata incapacității de muncă. Despăgubirea reprezintă diferența dintre câștigul mediu înainte de evenimentul cauzat de accidentul de muncă și valoarea totală a compensației salariale în conformitate cu§ 192 din Codul muncii sau a remunerației din acord în conformitate cu § 194 din Codul muncii și valoarea totală a indemnizației de boală.
Angajatorul este obligat să plătească despăgubirea pentru pierderea de venituri în mod regulat, lunar, cu excepția cazului în care s-a convenit o altă metodă de plată.
Ce reprezintă despăgubirea pentru pierderea de venituri după finalizarea incapacității de muncă?
Despăgubirea pentru pierderea de venituri în urma incapacității de muncă (așa numita ”rentă”) este o despăgubire care compensează pierderea de venituri în cazul în care nu vă mai puteți câștiga venitul inițial în urma incapacității de muncă ca urmare a accidentului de muncă, de ex., nu vă mai puteți desfășura activitatea inițială sau o puteți desfășura doar cu restricții.
Ce reprezintă despăgubirea pentru suferințele și durerile cauzate?
Această compensație este cuantificată în conformitate cu "sistemul de puncte" reglementat de Regulamentul guvernamental nr. 276/2015 privind compensarea prejudiciului moral și a dezavantajului social cauzat de un accident de muncă sau de o boală profesională, cu modificările sale ulterioare.
Medicul care vă tratează va întocmi un raport privind suferința, în care sunt punctate atât durerea, cât și deficiențele cauzate. Veți da raportul privind suferința angajatorului dvs. Această compensație este acordată o singură dată. Despăgubirile pentru suferințele și durerile cauzate pot fi solicitate și în cazul accidentelor de muncă pentru care nu există nicio înregistrare a accidentului, adică chiar și pentru leziuni minore.
Ce reprezintă despăgubirea cheltuielilor suportate în mod rezonabil în legătură cu tratamentul?
Cheltuielile medicale compensate pot fi, de exemplu, costul medicamentelor, al pansamentelor sau al reabilitării care nu sunt acoperite de asigurarea de sănătate, costul unei diete speciale, costul deplasării la medic etc. Condiția este ca aceste costuri să fie cheltuite în acest scop. Rambursarea costurilor este acordată persoanei care le-a suportat (și asta înseamnă nu neapărat angajatului în cauză).
Ce reprezintă despăgubirea pentru daune materiale?
Daunele materiale pot fi, de exemplu, haine sau ceasuri distruse pe care angajatul le purta la momentul accidentului, iar care au fost distruse ca urmare a accidentului de muncă. Cu toate acestea, dreptul la despăgubire nu apare în cazul în care angajatul a utilizat pentru îndeplinirea activităților profesionale, de ex., un mijloc de transport sau unelte fără acordul angajatorului.
Ce reprezintă despăgubirea unică pentru daune morale în cazul unei vătămări deosebit de grave a unui angajat?
În cazul unei vătămări deosebit de grave a sănătății unui angajat, soțul/soția, partenerul/partenera, copilul și părintele angajatului au dreptul la o despăgubire unică pentru daune morale. Despăgubirile se cuvin și altor persoane aflate într-o relație de familie sau într-o relație similară, care resimt prejudiciul suferit de angajat ca fiind al lor.
Cum este despăgubit un accident de muncă mortal?
Accidentul de muncă mortal reprezintă o vătămare a sănătății în urma căreia angajatul accidentat moare în termen de 1 an de la producerea sa.
În cazul decesului unui angajat, sunt prevăzute următoarele despăgubiri:
- Despăgubirea cheltuielilor rezonabile suportate în legătură cu tratamentul și a cheltuielilor rezonabile de înmormântare - îi revine persoanei care a suportat costurile.
§ 271g din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- Despăgubire pentru întreținerea supraviețuitorilor - le revine supraviețuitorilor cărora salariatul decedat le-a asigurat sau a fost obligat să le asigure întreținerea.
§ 271h din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- Despăgubirea unică pentru prejudiciul moral suferit de urmași - în favoarea soțului/soției sau partenerului, copiilor și părinții salariatului decedat.
§ 271i din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- Despăgubiri pentru daune materiale - în favoarea moștenitorilor angajatului decedat.
În ce cazuri va fi redusă despăgubirea acordată pentru accidentul de muncă?
În anumite cazuri, angajatorul poate renunța total sau parțial la obligația sa de a vă despăgubi pentru prejudicii sau daune nepecuniare.
Cazuri în care angajatorul renunță la obligația de a despăgubi integral angajatul pentru prejudicii sau daune nepecuniare:
- în cazul în care angajatul, din vina sa, a încălcat reglementările legale sau de altă natură sau instrucțiunile pentru asigurarea SSM, deși angajatorul l-a informat în mod corespunzător cu privire la acestea și a solicitat și monitorizat în mod constant cunoașterea și respectarea lor;
- în cazul în care accidentul de muncă al angajatului s-a produs ca urmare a stării de ebrietate (sau sub influența altor substanțe care creează dependență), iar angajatorul nu ar fi putut preveni prejudiciul sau dauna nepecuniară.
În același timp, aceste fapte trebuie să fie singura cauză a prejudiciului sau a daunei nepecuniare. În acest caz, angajatul afectat nu are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul sau dauna nepecuniară suferită.
§ 270, alin. 1 din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
Cazuri în care angajatorul renunță la obligația de a despăgubi parțial angajatul pentru prejudicii sau daune nepecuniare:
- în cazul în care angajatorul ar fi putut să renunțe integral la obligația sa, dar aceste elemente nu au fost singura cauză a prejudiciului sau a daunelor nepecuniare;
- în cazul în care angajatul a acționat contrar cursului normal de conduită într-un mod în care este clar că, deși nu a încălcat reglementările legale sau de altă natură sau instrucțiunile de sănătate și siguranță, a acționat cu imprudență, chiar dacă trebuie să fi fost conștient, având în vedere calificările și experiența sa, că ar putea să se rănească; nu poate fi considerat comportament imprudent neglijența obișnuită și comportamentul care rezultă din riscurile activității profesionale
În cazul în care angajatorul renunță parțial la obligația de a despăgubi prejudiciul, el este obligat să stabilească partea care trebuie suportată de angajat în funcție de gradul de vină al acestuia. În caz de recunoaștere parțială a vinovăției pe motiv de comportament imprudent, acesta trebuie să plătească cel puțin o treime din prejudiciu sau dauna nepecuniară.
Angajatorul nu poate fi exonerat de obligația de a despăgubi prejudiciul în cazul în care accidentul de muncă s-a produs ca urmare a evitării unui prejudiciu adus angajatorului sau a unui pericol care amenință în mod direct viața sau sănătatea, cu excepția cazului în care angajatul a cauzat în mod intenționat starea respectivă.
Cui trebuie să mă adresez pentru a solicita despăgubiri?
Angajatorului dvs. Dacă angajatorul sau compania sa de asigurări refuză să plătească, va trebui să mergeți în instanță, deoarece numai instanța poate decide cu privire la litigiile în domeniul activităților profesionale, inclusiv cu privire la validitatea cererii unui angajat de despăgubire pentru un accident de muncă sau o boală profesională.
Va trebui să prezint anumite documente, certificate în scopul acordării despăgubirilor?
Angajatorul dvs. se va ocupa de cea mai mare parte a documentației pentru despăgubirea accidentului de muncă, dar există momente în care va trebui să vă implicați. Ce va trebui să faceți dvs.?
- Semnați procesul-verbal de constatare a accidentului sau adăugați declarația dvs. la acesta;
- Transmiteți la timp așa-numita decizie de incapacitate temporară de muncă - fișă de concediu medical (medicul trebuie să bifeze pe aceasta căsuța "accident de muncă").
- Companiile de asigurări pot solicita rapoarte medicale, certificate de spitalizare etc.
- După terminarea tratamentului, solicitați medicului dvs. să completeze un raport privind suferința. În acesta, medicul va oferi informații despre tratament, durata incapacității de muncă și orice consecințe permanente cauzate de accident. Emiterea raportului privind suferința poate fi tarifată în conformitate cu grila de onorarii al medicului respectiv. Solicitați o chitanță pentru achitarea taxei și înmânați-o angajatorului dvs. împreună cu raportul. Taxa vă va fi rambursată.
- Dacă veți solicita rambursarea cheltuielilor rezonabile suportate în legătură cu tratamentul (pansamente, medicamente etc.), trebuie să păstrați chitanțele de achiziționare pentru a putea fi rambursate.
Ce se întâmplă dacă îmi pierd capacitatea de a lucra pentru o perioadă lungă de timp ca urmare a unui accident de muncă?
În cazul în care o consultație medicală (de obicei, o consultație medicală de urgență) concluzionează că v-ați pierdut aptitudinea pentru muncă pe termen lung ca urmare a unui accident de muncă, nu mai puteți efectua pentru angajatorul dvs. tipul de muncă pentru care ați convenit. Angajatorul dvs. este obligat să vă transfere la un alt loc de muncă.
§ 41, alin. 1, litera a) din Legea nr. 262/2006., Codul muncii
Acesta este și unul dintre motivele pentru care angajatorul poate solicita încetarea contractului de muncă. La încetarea contractului de muncă, veți avea dreptul la o indemnizație de încetare a contractului de muncă de cel puțin doisprezece ori câștigul mediu lunar (în cazul în care angajatorul va renunța pe deplin la răspunderea sa de a vă despăgubi pentru daunele materiale sau morale cauzate de accidentul de muncă, nu veți avea dreptul la indemnizație de încetare a contractului de muncă).
§ 52, alin. 1, litera d) din Legea nr. 262/2006., Codul muncii
Cum sunt despăgubite bolile profesionale?
Similar cu accidentele de muncă.
Angajatorul este obligat să despăgubească angajatul pentru prejudiciul sau dauna nepecuniară cauzată de boala profesională dacă angajatul a lucrat pentru angajator în condițiile care au dus la apariția bolii profesionale. Boala profesională poate fi despăgubită și dacă a apărut cu cel mult trei ani înainte de includerea sa pe Lista bolilor profesionale..
În cazul în care un angajat este recunoscut ca suferind de o boală profesională, acesta are dreptul la următoarele despăgubiri:
- despăgubirea pentru pierderea de venituri în timpul incapacității sale de muncă: diferența dintre câștigul mediu înainte de boala profesională și valoarea totală a indemnizației de boală
§ 271a din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- despăgubirea pentru pierderea de venituri după încetarea incapacității de muncă sau după recunoașterea invalidității: acoperă diferența dintre venitul mediu înainte de accident și venitul după constatarea bolii profesionale (la care se adaugă pensia de invaliditate primită din același motiv).
§ 271b din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- despăgubiri pentru suferințele și durerile cauzate: punctarea se efectuează numai după ce starea de sănătate a angajatului este stabilă; suferințele cauzate se punctează de obicei la un an după ce boala profesională a cauzat daune sănătății și este clar că daunele sunt permanente.
§ 271c din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- despăgubirea cheltuielilor rezonabile suportate în legătură cu tratamentu: de ex., medicamente primire pentru boala profesională, care nu sunt acoperite de asigurarea publică de sănătate.
§ 271d din Legea nr. 262/2006, Codul muncii
- despăgubiri pentru daune materiale.
Ca și în cazul unui accident de muncă, angajatul care, potrivit unui certificat medical, nu mai este capabil să lucreze ca urmare a unei boli profesionale sau a riscului de boală profesională are dreptul la o indemnizație de concediere de cel puțin doisprezece ori salariul mediu lunar.
§ 52, alin. 1, litera d) din Legea nr. 262/2006., Codul muncii